Roman de spionaj, confesiune si metafictiune, Mama Noapte se numara printre cele mai complexe experimente postmoderniste ale lui Vonnegut. Radiografie a constiintei unui scriitor american stabilit in Germania nazista si devenit agent american sub acoperirea propagandei pro-naziste facuta in emisiuni radiofonice, cartea, dedicata ironic lui Mata Hari, depaseste limitele unei intrigi de spionaj, prilejuind intense momente de reflectie privind conflictul dintre viata publica si cea particulara, responsabilitatea si duplicitatea morala, natura raului si efectele totalitarismului asupra fiintei umane. Romanul este un colaj de fragmente din scrierile si emisiunile protagonistului (romane, memorii, piese de teatru, scrisori, inregistrari, articole), care creeaza ambiguitate si dramatizeaza eul divizat al scriitorului, contradictiile ironice ale existentei, conflictul dintre esenta si aparenta, dintre sfera publica si cea privata. Amestecind comicul cu tragicul, ironia cu satira, Vonnegut dezvaluie mecanismele prin care totalitarismul face din schizofrenie un mijloc de supravietuire.