Alergînd ca apucații este povestea adevărată a unui băiat lăsat de mamă (o poetă cu mania grandorii și alte probleme psihice mult mai grave) în grija psihiatrului ei, un ins cu metode foarte neortodoxe. La vârsta de doisprezece ani, Burroughs se trezește într-o casă victoriană dărăpănată, locuind cu bizară familie a doctorului și împrietenindu-se cu un pedofil care își are reședința în șopronul din spatele casei. Ceea ce urmează este o existența total eliberată de orice reguli, în care pomul de Crăciun rămâne împodobit tot anul, pastilele de Valium se consumă în cantități industriale, iar dacă plictiseala își face simțită prezența, se recurge la un aparat de terapie cu electroșocuri sau la dărâmarea tavanului. Burroughs se amuză pe seama unor subiecte ca religia, psihanaliza, publicitatea și setea de celebritate în această rememorare ironică a propriei supraviețuiri în circumstanțe cu totul ieșite din comun.

The aftertaste of this book felt pretty much similar to that of American Psycho - it's pure art, an unique voice and social satire at its finest if fiction, it's unspeakably horrendous if carrying the tiniest shred of reality. I liked the obsessive brand focus - maybe the whole thing is one damned commercial?

Citește și dă mai departe! :)